Cand vremea ne devine dusman
Abordam un subiect care in urma cu 10-15 ani ar fi starnit zambete si nu ingrijorare, cum starneste acum, cand perturbatiile climatice au devenit o problema grava de sanatate, cand cu fiecare val de canicula cateva mii de cardiaci ajung in spital sau mor in ambulante, cand spitalele de psihiatrie se aglomereaza cu oameni carora vremea le deregleaza comportamentul. Meteosensibilitatea nu mai este o gluma. Nepregatiti pentru acest fenomen, medicii si autoritatile medicale internationale au fost luate prin surprindere de acest „rau al veacului” care - spre deosebire de simulacrele cu epidemii de gripa aviara -, afecteaza cu adevarat populatia. Astfel ca o intrebare de maxima actualitate suna asa:
Ce se poate face impotriva meteosensibilitatii?
Din punctul de vedere al medicinii oficiale, raspunsul este simplu si oarecum surprinzator: nimic. In afara sfaturilor generale, gen: „Nu iesiti din casa cand temperatura depaseste 30 de grade Celsius” sau „Beti multa apa si acoperiti-va capul cand iesiti la soare”, nimeni nu ofera nici o solutie. Aceasta, pentru ca raspunsul la aceasta intrebare nu tine de un medicament sau de un tratament standard, ci este individualizat pentru fiecare persoana in parte. Combaterea meteosensibilitatii este foarte diferita la o persoana care sufera de ischemie cardiaca, fata de o persoana care sufera de anxietate sau de probleme articulare. De fapt, atunci cand vorbim de aceasta sensibilitate, ceea ce intereseaza nu este variatia climatica, ci „terenul” uman pe care aceasta variatie este resimtita. Pentru ca, dincolo de vremea care pare ca o ia razna uneori, principala problema suntem noi, cei care am devenit asemenea unei plante de sera, tot mai sensibili, in sens negativ, la ce se intampla in mediul ambiant. Se poate face ceva impotriva acestei „sensibilitati dobandite” la variatiile vremii? Cu siguranta da, iar in continuare, vom vedea cateva repere foarte clare, recomandate pe diferitele categorii de persoane care se confrunta cu meteosensibilitatea:
Meteosensibilitatea si cardiacii
La bolnavii de ischemie cardiaca, meteosensibilitatea se manifesta cel mai frecvent atunci cand apar campurile de presiune atmosferica joasa, la schimbarile bruste de temperatura, precum si in timpul arsitei. Cea mai periculoasa pentru cardiaci este vremea caniculara, in special canicula prelungita, care face numeroase victime in fiecare vara. Atunci cand vremea are caracteristicile sus mentionate, creste exponential riscul aparitiei crizelor de anghina pectorala, de aritmie, precum si riscul producerii de infarct, cu consecinte adesea mortale.
Tratamentul meteosensibilitatii la cardiaci presupune adaptarea organismului la fiecare anotimp, cu ajutorul curelor de teren, cu o alimentatie care sa solicite cat mai putin sistemul cardio-vascular, cu administrarea de plante contra ischemiei cardiace, cu tehnici de respiratie controlata.
Meteosensibilitatea si hipertensivii
Temperaturile de peste 30 de grade si soarele puternic, campurile atmosferice de presiune joasa sunt principalii inamici al hipertensivilor, care in aceste conditii se pot confrunta cu variatii mari si/sau valori ridicate ale tensiunii arteriale, fenomene care pot duce la producerea unui infarct miocardic sau a unui accident vascular. In aceste conditii masurile de adaptare rapida a organismului sunt decisive.
Meteosensibilitatea si anxietatea
Este un subiect de maxim interes, pentru ca nu se refera doar la persoanele cu anxietate cu manifestari patologice clare, diagnosticata si tratata ca atare de specialisti, ci si la omul obisnuit, care in timpul manifestarilor climatice extreme, cum ar fi canicula prelungita, ploile care produc inundatii, variatiile foarte bruste de temperatura, resimte stari de disconfort psihic puternic, traduse prin: stari de teama sau neliniste fara un motiv aparent, reactii exagerate la stimuli de stres obisnuiti, insomnie, incapacitate temporara de a lua decizii etc.
Anxietatea le este caracteristica tot mai multor oameni din societatea noastra si este intretinuta puternic, mai mult sau mai putin constient, de catre mijloacele media, care si-au facut din schimbarile climatice un subiect de prim ordin, prezentandu-le in culori apocaliptice. Rezultatul: dupa ce un om obisnuit priveste seara de seara de zeci si sute de ori campuri parjolite, copaci smulsi din radacini, tornade, suvoaie care matura totul in cale, nameti cat casa sau oameni ucisi de fulgere, urmarea este o stare de stres avansat, care evolueaza spre stari de teama, fara un motiv aparent. Ce e de facut impotriva anxietatii? In primul rand, sa avem grija de igiena... mentala. Este un termen inedit si defineste un set de masuri care sa ne crute subconstientul de sugestiile negative din exterior. Aceste sugestii lucreaza nestiut in mintea fiecaruia dintre noi si, in timp, pot induce la persoanele mai receptive stari de teama sau de panica, fara un motiv aparent si care se activeaza odata cu capriciile climatice. Concret, daca nu doriti ca fiecare schimbare brusca de vreme si fiecare fenomen meteo extrem sa va dea peste cap viata emotionala, incercati sa puneti in practica cateva masuri de igiena mentala: Dupa cum remarcati, sfaturile de mai sus nu se refera neaparat la meteosensibilitate in sine, ci sunt un set de masuri generale, pentru evitarea anxietatii. Un ajutor suplimentar ne vine de la o planta adaptogena despre care am mai vorbit in paginile noastre: ghizdeiul (Lotus corniculatus). Din florile acestei plante de faneata se face o pulbere care se administreaza de patru ori pe zi, in cure de minimum trei luni. Are efecte psiho-stabilizante, calmante, ajuta la eliminarea starilor de teama fara motiv, imbunatateste somnul.
Meteosensibilitatea si depresia
In peste 50% din cazuri, declansarea unei depresii este in legatura cu o perioada climatica dificila. Cel mai adesea, depresia se declanseaza atunci cand vremea se raceste, devine umeda si noroasa, cand lumina isi pierde din intensitate sau cand vegetatia moare. Ca si anxietatea, depresia este foarte larg raspandita in randul oamenilor din zilele noastre, chiar daca cei in cauza nu o numesc depresie, ci pur si simplu tristete prelungita, pesimism, indispozitie etc. Intrucatva, „sezonul depresiilor” alterneaza cu cel al anxietatii. In timp ce problemele de anxietate sunt declansate de clima stimulenta, foarte calda, puternic insorita ori cu schimbari bruste si caracter stihinic, depresia apare in perioadele reci, cu lumina putina, cu grad ridicat de umiditate si cu o aparenta de permanenta. Depresia in faze incipiente sau mai putin avansate se trateaza foarte bine cu ajutorul unor demersuri de adaptare climatica uimitor de simple. Mersul in pas vioi pe munte, in padure sau pe malul unui lac, exercitiile facute in aer liber au darul sa determine secretia de neurotransmitatori care ajuta la dobandirea unei stari de dinamism si optimism. Mancarea calda, proaspata, ceva mai bogata in calorii si suficient condimentata, ajuta de asemenea la depasirea paselor depresive induse de vreme. Ca remediu pe termen lung, se recomanda o combinatie simpla, cu efecte exceptionale: busuioc + sunatoare. Cele doua plante sa macina cu rasnita electrica de cafea, si pulberile obtinute astfel se combina in proportii egale. Se administreaza patru grame din preparatul obtinut, de 3-4 ori pe zi, in cure de 2 luni cu 10 zile de pauza. Meteosensibilitatea si insomnia
Subiectul „insomnie” a devenit tot mai sensibil in ultimii ani, tulburarile de somn care includ dificultatea de a adormi, trezirile nocturne frecvente, somnul intrerupt si agitat aparand tot mai des si la tot mai multe persoane. O vina clara in aceasta directie o are cresterea sensibilitatii la variatiile climatice. Tratamentele contra insomniei la meteosensibili sunt diferentiate, in functie de factorii climatici care conduc la aparitia tulburarilor de somn:
Meteosensibilitatea si migrena
Cel mai adesea, migrena apare atunci cand se manifesta campurile de presiune atmosferica scazuta, precum si atunci cand este vant si frig. Pe termen mediu si lung, un tratament foarte bun este cel prin acupunctura, 10-12 sedinte de echilibrare energetica prin aceasta straveche metoda de medicina chineza fiind un adevarat antidot contra durerilor de cap si fenomenelor conexe ce apar la meteosensibili. Dintre plantele adaptogene, rezultate remarcabile se obtin prin consumarea infuziei calde, indulcite cu miere, de roinita (Melissa officinalis), care are efecte calmante si antinevralgice. Un alt remediu foarte bun este obligeana (Acorus calammus), administrata sub forma de pulbere, cate 3 lingurite rase pe zi. Este foarte eficienta, mai ales atunci cand migrena este declansata de campurile de presiune atmosferica scazuta. Atunci cand migrena este produsa de frig si vant (are aspect de nevralgie), rezultate foarte bune se obtin cu un tratament popular simplu: un saculet de panza se umple cu sare cat de calda se poate suporta, care apoi se aplica pe zona dureroasa, mentinandu-se pana durerea este eliminata. Daca migrena este corelata cu probleme biliare (vezica biliara este la unele persoane neasteptat de sensibila la conditiile climatice) se administreaza patru doze a cate 50 de picaturi de tinctura de pelin.
Meteosensibilitatea si imunitatea
Foarte multe persoane se confrunta cu caderi de imunitate, cand vremea se raceste brusc si/sau vantul prezinta intensificari. Devin foarte vulnerabile la gripa si la guturai, la bronsite, la cistita, la nefrita etc. Ce este de facut pentru a tine pe linia de plutire sistemul natural de aparare a organismului, atunci cand vine, de pilda, un val de frig? In primul rand trebuie sa ne incalzim corpul. Iar aceasta se face nu doar cu ajutorul hainelor, ci si cu ajutorul exercitiilor fizice dinamice, care intensifica arderile de calorii in organism si maresc rezistenta acestuia pe ansamblu. Apoi, calirea prin dusuri reci, de scurta durata (maximum 120 de secunde), prin plimbari in pas vioi in aer liber, indiferent de vremea de afara. In fine, dintre plantele medicinale recomandate pentru imunitate, atunci cand vine frigul, mentionam: radacina de iarba mare (Inula helenium), care se administreaza sub forma de pulbere, cate 1 gram de trei ori pe zi si se recomanda persoanelor la care scaderea imunitatii apare mai ales la nivelul cailor respiratorii (fac secretii abundente la venirea frigului). Boabele de ienupar (Juniperus communis) consumate ca atare, una - doua lingurite de boabe (eventual maruntite) pe zi, se recomanda in cazurile in care cea mai afectata de variatiile climatice este imunitatea pe segmentul reno-urinar si pe segmentul digestiv. Fructele de maces, foarte bogate in vitamina C, sunt recomandate tuturor persoanelor sensibile la frig. Se administreaza sub forma de pulbere, cate 4-6 lingurite pe zi.
Meteosensibilitatea si durerile articulare
La foarte multi reumatici, precum si la persoanele care au sechele dupa traumatisme articulare ori osoase, corpul functioneaza ca un barometru. Fiecare schimbare de vreme, in special atunci cand aceasta se raceste sau devine umeda, este anuntata, uneori cu multe zile inainte, prin dureri puternice. Medicii nu au reusit inca sa determine enigmaticul mecanism care anunta, prin intermediul durerilor, evenimentele meteorologice, insa bolnavii il stiu foarte bine. Uneori durerea si inflamatia articulara date de meteosensibilitate sunt atat de intense, incat se diminueaza doar cu calmante de sinteza puternice, putand conduce chiar la anchilozarea temporara a unor articulatii. Cum poate fi combatuta aceasta problema? Din experienta de pana acum, cel mai bun remediu preventiv cunoscut este cura balneara. In statiunile noastre cu apa sulfuroasa (Herculane, Pucioasa, Govora, Calimanesti, Olanesti etc.) ori clorurosodica (Techirghiol, Mangalia, Lacul Sarata, Amara, Sarata Monteoru etc.) se pot face cure intensive cu ajutorul specialistilor din bazele de tratament. Programul cuprinde: bai terapeutice, cultura fizica medicala, curenti diadinamici si interferentiali, tratamente interne cu ape minerale, masaj etc. In practica, s-a observat ca o cura de 18 zile, facuta intr-o asemenea baza de tratament, confera ulterior, pe o perioada de aproximativ un an, o binevenita imunitate la durerile articulare declansate de meteosensibilitate. Pentru cei care nu-si permit o asemenea cura anuala, mai mentionam doua metode foarte eficiente, atunci cand apar durerile articulare: Baile de plante - se fac cu infuzie combinata de ciocul cucoarei (Geranium pratense), cetini de brad (Abies alba) sau boabe de ienupar (Juniperus communis). Plantele adaptogene - se recomanda mai ales cele care au si efecte antiinflamatoare puternice: mugurii de coacaz negru (Ribes nigrum) sub forma de macerat glicerinat si radacina de lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra).
Meteosensibilitatea si nevralgia sciatica
Nevralgia sciatica este una din afectiunile ale carei declansari sunt strict legate de vreme. Cel mai adesea, crizele apar atunci cand afara se raceste si este vant. Un alt factor agravant este umezeala atmosferica. Prevenirea crizelor de sciatica se face cu ajutorul gimnasticii medicale, in care se are in vedere corectarea pozitiei coloanei vertebrale, invatarea pozitiilor si miscarilor adecvate pentru caratul si ridicarea greutatilor, dezvoltarea musculaturii spatelui si a celei abdominale. Pentru combaterea durerilor sciatice, un remediu rapid si sigur este acupunctura, facuta de un medic specialist. Aceasta terapie are efecte antialgice si antiinflamatoare rapide si puternice. Un tratament popular, cu efecte foarte bune in crizele de sciatica provocate de vreme, este si urzicarea. Se face cu frunze proaspete de urzica, aplicate direct pe pielea de pe zona dureroasa, vreme de 1-3 minute, dupa care spatele se acopera cu un material calduros, din lana. Un remediu bun pentru zilele cu vant rece si puternic este plasturele cu radacina de ghimbir, taiata felii subtiri si aplicata vreme de 1-3 ore pe pielea din zonele dureroase, cu ajutorul unei benzi adezive.*pentru mai multe informatii vizitati www.formula-as.ro
In inima super-tehnologizatei Europe occidentale are loc o miscare care capata o amploare deosebita: oamenii se reintorc la natura. Dupa ce s-au lasat robiti si imbolnaviti de avantajele civilizatiei tehnologice, care le-a transformat aerul si mancarea in otrava, redescopera cu uimire si bucurie natura, nu ca peisaj, cum s-ar crede, ci ca solutie de viata. Natura ca mod de a exista. Milioane de oameni invata sa tina bolile si stresul sub control cu ajutorul medicinii naturale, terapiile neconventionale si medicamentele din plante sunt finantate de guverne, colturile cu alimente ecologice din super-market-uri se extind si devin adevarate standuri, in timp ce agricultura ecologica primeste subventii impresionante. Apoi, autostrazile, fabricile sunt cu migala inconjurate cu perdele de arbori si de verdeata, fiind transformate in adevarate parcuri. Se pare ca dupa decenii de stapanire a naturii, oamenii din cele mai avansate tari europene s-au hotarat sa faca pace si sa traiasca in armonie cu ea. Si pentru ca am vrut sa vad cu ochii mei acest miracol despre care am aflat de pe Internet, am mers acolo unde aceasta reintegrare in natura se face cel mai bine si mai activ, in Germania, o tara unde ecologia a devenit o realitate. Ceea ce am descoperit a fost, de fapt, o incursiune in Paradis.
De altfel, intreaga lui infatisare este de taran si se vede ca asta si vrea sa fie: un taran - meserie practic uitata in aceste locuri atat de civilizate. Totul in jurul sau este organizat ca acum o suta de ani: familia cu cinci copii (o adevarata raritate in aceasta tara), lipsa televizorului, a telefonului mobil si a calculatorului, modul de comunicare direct si amabil cu angajatii sai, pe care nu-i trateaza cu autoritate de sef... Casa in care sta este, si ea, o carte de vizita: un fel de muzeu, dar foarte functional, in care exista o roata de tors care inca e folosita, mobila negeluita din lemn masiv, vase de lut, chiar si... o toaleta fara apa curenta, de curand construita. Nu un trecut nostalgic si decorativ, ci un trecut activat, devenit un mod de viata. Reinhardt si sotia sa par ca fac tot posibilul sa nu fie in rand cu vremurile. Se supun legilor care cer ca animalele sa fie inregistrate si unele dintre ele microcipate, cu cercel in urechi, dar nimic mai mult. Iar cel mai curios lucru este ca desuetudinea sa voita, cultivata chiar cu indaratnicie, pare sa aiba un succes extraordinar. Ferma sa ecologica cu aparente rudimentare este si scoala, si... clinica, unde vin si stau cateva luni, sau chiar ani, cursanti ai colegiilor de agricultura biologica, studenti in psihologie si filosofie, intelectuali imbolnaviti de traiul citadin si care vor sa se vindece de bolile sufletului prin apropierea de natura. Din cele ce vad si aflu de la gazda mea, se pare ca aici agricultura biologica este de fapt un pretext pentru o reintoarcere la origini, la valorile uitate ale stramosilor. Mai multe aveam insa sa aflu a doua zi, cand urma sa vizitez campurile si ferma propriu-zisa. Am adormit cu greu, emotionat si intrigat de lumea aceasta noua si veche in acelasi timp, care se deschide dincolo de portile fermei Linke-Hof. 
Imi devine tot mai evident faptul ca ecologia este inteleasa aici in primul rand ca un mod de viata, si nu ca un mijloc de actiune asupra mediului inconjurator. Dupa masa, dupa ce da de lucru tuturor oamenilor si pune el insusi mana pentru a da de mancare la animale, dupa ce fuge cu bicicleta sa aduca medicul veterinar, Reinhardt isi face timp si pentru discutia cu reporterul venit din Romania. Conversatia este la obiect, extrem de deschisa, se vede ca fermierul nostru a mai avut de a face cu multi vizitatori (au ajuns aici de la invataceii scolilor Waldorf si pana la domnii ministri din UE, veniti sa invete despre agricultura biodinamica). Reinhardt raspunde calm, alegandu-si rapid cuvintele, dand detalii mai multe decat am cerut, dar fara sa piarda firul discutiei. Se plimba printre grajduri, pe langa solariile si straturile de legume perfect aliniate, inspirandu-se parca de la ele, pentru a sustine discutia. Intrebarile incep sa curga:
Astfel, fiecare planta de aici este influentata nu doar de temperatura si de umiditate, ci si de fazele lunii, de mersul planetelor, de prezenta unor influente energetice invizibile, chiar de prezenta oamenilor. Din acest motiv, noi facem semanaturile, diversele lucrari agricole, in anumite momente favorabile din punct de vedere astrologic, tratam pamantul cu diferite preparate in anumite perioade ale anului. Apoi, noi iubim pamantul pentru ca este si el o fiinta vie si trebuie privit ca atare.
Sunt obtinute din cristale de cuart si din diverse plante preparate dupa retete extrem de stricte si nu tocmai simple. Se ia de pilda papadie culeasa primavara intr-o anumita faza a lunii, se pune intr-un stomac de vaca si se ingroapa in pamant, de la echinoctiul de primavara, pana la cel de toamna, dupa care se scoate. Se pastreaza in recipiente de sticla, de unde se ia cate un varf de lingura, cu care se fac preparate homeopatice. Este o munca dificila, care dureaza cateva ore, dupa care urmeaza stropitul manual, care practicat pe zece hectare este si mai greu. Aplic insa de cincisprezece ani aceste metode, iar efectele lor intrec chiar si asteptarile mele. Capacitatea nutritiva a solului creste dupa zece ani, mai mult decat prin aplicarea celor mai puternice ingrasaminte sintetice, gratie acestor tratamente”.
Aspectul fermei este fabulos: sediul central este o vila pe trei niveluri, cu terasa si un fel de bazin amenajat cu gust, are un mic lac cu o captare pentru irigatii, serele complet automatizate si intesate de senzori electronici se intind pe sute de metri... Privesc cu admiratie cu cata dezinvoltura conduce aceasta femeie energica si arsa de soare, uriasul tractor american de ultima generatie si ma intreb daca am nimerit bine. Oare aici este chiar o ferma ecologica, unde se cultiva soiuri ancestrale nemodificate genetic, lucrarile se fac dupa fluxurile planetare si se trateaza pamantul cu preparate alchimice? Singura metoda de a afla raspunsul la aceasta intrebare este sa ajung sa vorbesc cu extrem de ocupata fermiera, care nu pare deloc dornica de o discutie in miezul treburilor. Asa ca las reportofonul si iau voiniceste din bratele gazdei mele o lada cu rasaduri (Doamne, cat poate fi de grea!). Efortul merita insa, deoarece stapana fermei este mult mai dispusa la un dialog cu cineva care da o mana efectiva de ajutor:
„Apa este un excelent vehicul pentru a transporta informatia din preparatul vegetal pe care l-am pus aici, in cantitati infinitezimale. Acest preparat va ajuta apoi pamantul sa se transforme, sa „lucreze” corespunzator, devenind mai fertil.”
Dupa cum se stie, celebra batalie, descrisa genial de Mihai Eminescu in poemul Scrisoarea a III-a, a fost purtata de sultanul Baiazid, in armatele caruia erau inrolati si ostasii sarbi, impotriva domnitorului roman Mircea cel Batran. In cele din urma, numeroasa ostire a infumuratului sultan a fost infranta de mica, dar viteaza armata condusa de Mircea. Cu colaci, cozonaci si lumanari, cu preotul lor in frunte, romanii timoceni au pornit spre manastirea „sarbeasca” (fosta romaneasca), parasita, din satul Cologras, pentru a face crestineasca pomenire atat eroilor lui Mircea, cat si ostasilor sarbi care luptasera contra romanilor. Pe moment, amagiti de declaratiile politicienilor din Belgrad, care proclama Serbia o tara „democratica”, dornica sa intre in UE, timocenii uitasera ca a fi minoritate nationala in Serbia nu este numai greu, ci si periculos. A fost instiintata presa despre parastas, dar nu si politia. De ce s-ar interesa politia unei tari democratice de un parastas crestinesc, tinut la o manastire parasita? In aceeasi zi insa, politia a anuntat ca in termen de 12 ore, va interzice intrunirea si a avertizat ca o grupa de oameni (nationalisti sarbi) asteapta la manastire si nu vor accepta intrarea romanilor. Avertismentul s-a implinit. Grupul de soc a facut imposibila patrunderea romanilor si a parohului bisericii, Boian Aleksandrovic. „Locul vostru este in Romania, acolo sa mergeti!”, strigau cei ce s-au prezentat drept „credinciosi sarbi”. In cele din urma, parastasul a fost interzis, iar organizatiile romanilor amendate. Liderii lor, in frunte cu secretarul Federatiei Romanilor, Dusan Prvulovic (Parvulescu), au fost interogati de tribunalul judetean si de politia din Negotin, care a estimat ca „intrunirea publica a romanilor a fost orientata spre a provoca si incita intolerante nationale, rasiale si religioase, si nu in ultimul rand ura” (?!).
Pornind de la acest incident, ce aminteste de Serbia lui Milosevici, se cuvine sa precizam ca romanii din Valea Timocului sunt ultima mare minoritate din Europa, lipsita de drepturi elementare. De obicei, atunci cand romanii iau apararea „fratilor sarbi” (cum a fost cazul in timpul razboiului NATO contra Iugoslaviei), acestia se gandesc la statutul destul de liberal al romanilor din Banatul Sarbesc (Voivodina), ignorand faptul ca la o palma de loc mai departe, zeci de mii de frati timoceni nu au nici o scoala si nici o biserica romaneasca, desi sunt romani curati, ca si noi. Muzica lor, asa cum este interpretata de marele rapsod Draghi Carcioaba din Bor, imi aminteste de cantecele batranesti ale Gorjului meu natal. Faptul ca timocenii au rezistat, de-a lungul timpului, procesului violent de deznationalizare practicat de statul si de biserica sarba vorbeste de la sine de forta credintei lor in valorile stramosesti. Intr-un fel, fiecare casa de roman timocean este o citadela eroica a rezistentei sufletului romanesc, in cele mai aspre conditii ce se pot imagina (mai vitrege decat ale romanilor din Transilvania, de la sfarsitul secolului al XIX-lea). De notat ca ei nu sunt ca albanezii din Kosovo si nici ca membrii extremisti ai Consiliului National Maghiar din Harghita si Covasna. Nu uneltesc pentru subminarea statului sarb, nu vor autonomie teritoriala si nici drepturi colective. Doresc doar sa nu mai fie considerati „sarbi”, si nici cetateni de gradul doi in stat. In mod firesc, ei cer sa aiba scolile si bisericile lor, asa cum se intampla pretutindeni in Europa democratica, asa cum se intampla in comunitatile sarbesti din Romania, cea mai toleranta dintre tarile bogate in minoritati. Din pacate, singura bisericuta romaneasca, ridicata cu sudoare si lacrimi, in curtea casei tanarului preot-erou Boian Aleksandrovic din Malainita, este permanent amenintata de autoritati cu demolarea, un fapt la ordinea zilei in „statul de drept” de peste Dunare.
Din vremea Bizantului si apoi a turcilor, pana la jumatatea secolului al XIX-lea, inflorirea vietii culturale si bisericesti a romanilor din Timoc s-a facut cu sprijinul si daniile domnilor romani, care au construit aici biserici si manastiri. Incepand cu 1833, Imperiul Otoman a lasat administrarea teritoriilor in care locuiau romanii timoceni in seama sarbilor. De indata, li s-au luat toate drepturile. Sub presiunea Bisericii Ortodoxe Sarbe, romanii s-au prefacut in sarbi. Limba romana a fost interzisa, scolile au fost desfiintate, preotii romani au fost alungati si inlocuiti cu sarbi. In 1918, in timpul Conferintei de la Paris, profesorul si filosoful nostru, Atanasie Popovici, a condus o delegatie din Timoc si a cerut marilor puteri unirea timocenilor cu Romania Mare. Nu au fost ascultati, iar deznationalizarea a continuat in forta, pe tot parcursul secolului al XX-lea. Nici in ziua de azi, situatia nu s-a schimbat prea mult. Daca Federatia noastra gaseste la Belgrad o oarecare intelegere si dialog, la Bor nu ne asculta nimeni. Sparg geamurile asociatiilor romanesti si scriu pe pereti „Mars din Serbia!” sau „Moarte romanilor”. Bineinteles, politia nu-i gaseste niciodata pe faptuitori. Dar noi suntem aici dintotdeauna, iar Serbia este patria noastra. Intoleranta unor cercuri nationaliste este inspaimantatoare, dar autoritatile locale inchid ochii. Suntem fara scoli, iar unica biserica de la Malainita, construita in 2004, vor s-o darame.
